Esti acolo si nu te pot atinge, esti aici si nu-ti pot vorbi. Esti vis, iluzie, dorinta, realitate, irational, sentimente. Esti un Tu pe care nu-l pot percepe, care nu intra in realitatea mea. As vrea sa te chem, sa intri in lumea mea, dar nu reusesc. Ma lovesc de ceva. Exista un blocaj. Dar nu stiu unde. Poate la mine. Poate la tine. Nu stiu. Stiu doar ca te indepartezi din ce in ce mai mult. Iti simt lipsa, chiar daca nu ai fost niciodata langa mine. As vrea sa vorbesc, sa strig, sa tip. Dar nu pot. Ceva ma retine. Eu, tu, ei, ceva, cineva ma impiedica. Ma impiedica sa fiu libera. Ce sa zic? Ce sa fac? Se intampla, sub forma unei sincronicitati sau nu, sa te intalnesc. Esti la cativa metri de mine si nu te vad. Pentru ca, acolo, esti altcineva. Nu cel pentru care simt ceva… Si chiar daca esti in fata mea nu-ti pot vorbi. Esti aici si nu te pot vedea. Aproape ca-ti simt respiratia langa obrazul meu. Aproape. Esti totusi prea departe. Dar totusi o senzatie ciudata imi invaluie corpul…Trec vorbe pe langa noi care nu inseamna nimic. Goale. Fara continut. Si nu le pot umple. Nu am curajul. Am senzatia ca o sa distrug totul. Daca exista ceva. Poate ca as pierde chiar si acele cuvinte fara continut…
Postat de: andreeabarca | aprilie 2, 2010
Acolo vs. aici
Postat in psihologie | Etichete: adevar, continut, curaj, cuvinte, decizie, dorinta, eu si tu, final, intelegere, libertate, neputinta, psihologie, putere, risc, securitate, sentimente